Lucian Mihailescu

Blog Personal si Online Marketing

  • Home
  • Despre
  • Termeni
  • Generale
    • Corespondenta
    • Devotional
    • Marketing
    • Scoala Web
    • Social
  • Tutoriale Video
  • Voluntariat
  • Web Crestin
Ești aici: Acasă / Devotional / Incurajarea divina in crize

Incurajarea divina in crize

aprilie 13, 2009 By admin

Mi-a placut dintotdeauna sa fiu sincer si corect, de multi ori chiar prea sincer si prea corect. Am considerat ca daca te faci vulnerabil poti sa castigi si pe altii. Nu a fost intotdeauna asa. Exista un mare risc in a fi vulnerabil, iar unii stiu sa profite de vulnerabilitatea noastra. Insa pot iesi si binecuvantari din aceasta, atunci cand si ceilalti fata de care te deschizi iti raspund la fel.

In ultimii doi ani m-am simtit ca un avion in picaj sau ca un vas in deriva, doar ca nu am avut o cadere brusca, ci treptata… Mai intai probleme de sanatate, apoi probleme financiare, lipsa de timp pentru consacrare spirituala etc. Toti anii de voluntariat si munca excesiva si-au spus cuvantul. O, de-am putea face doar ceea ce ne place mai mult! Insa sunt multe altele de facut in viata aceasta si toate sunt necesare.

Atunci cand suntem disperati, depresati si fara nici o solutie la problemele noastre (si ne intrebam cum am ajuns aici…), Dumnezeu are o cale de a ne chema inapoi la Sine si de a ne oferi o cale de scapare.

Recent sotia mea mi-a indreptat atentia spre un citat din cartea „Viata la Superlativ”, de Cornel Darvasan (paginile 45, 46)

„Am un citat foarte frumos, dintr-o carte superba Din Betania la Golgota, scrisa de un preot care a primit pe Domnul Isus Hristos in secolul XX, Theodor Popescu.


<<Sunt atatia oameni care se razvratesc impotriva lui Dumnezeu cand li se da sa bea un pahar pe care ei nu-l vor. Gandesc ca cei mai multi oameni au trecut prin clipe ca cele din Ghetsimani. Dumnezeu le trimite astfel de clipe ca sa vada daca sunt gata sa se plece in ascultare si daca vor sa caute ajutorul pe care El, Cel plin de iubire, vrea sa i-L intinda odata cu paharul amar… Insa, ah, cat de putini sunt aceia care se supun in tacere si asculta. Unii cad intr-un fel de nepasare, altii cauta sa-si risipeasca sufletul in placeri si in bucurii desarte, iar altii se retrag in ei insisi, ca un animal ranit care cauta scapare in desisul padurii si sangereaza acolo gandind cu amaraciune la fericirea pierduta si la rana care nu se mai vindeca.>>

Dumnezeu ne trimite astfel de clipe ca sa vada daca noi impreuna cu paharul amar, primim si potirul binecuvantarilor, atat de pretios, pe care numai El ni-l poate da in astfel de momente. Daca in aceasta ocazie exista cineva si daca ne-asculta cineva care in acest moment traieste o drama a inimii, un moment greu, ca cel din Ghetsimani, vreau sa stie ca Domnul Isus a trecut inaintea lui pe acolo si vreau sa stie ca el poate sa primeasca binecuvantarea pe care numai Dumnezeu o poate da in astfel de momente. Cat de pretioase sunt astfel de momente!”

Prietenul meu Vili mi-a scris un mesaj asemanator:

„Eu vad doua aspecte ale problemei:

1. Omenescul

2. Dumnezeiescul

La primul, intervine slabiciunea noastra umana, dorinta de a face cat mai mult si cat mai bine, presiunea semenilor, aplauzele sau huiduielile. Tu ai rezistat mult. La al doilea, intervine divinul. Si cum o face? Pentru ca ne iubeste, uneori ne trece prin probleme, ori ca sa ne incerce, ori ca sa ne fereasca de lucruri si mai grave. Si nu in ultimul rand ca se ne pregateasca pentru viitor. Nu cred ca putem primi o davada mai buna ca Dumnezeu are incredere in noi decat atunci cand trecem prin situatii disperate, si deasemenea, cum putem noi sa ne declaram de partea Lui altfel decat rezistand cu rabdare incercarilor.”

Marcu 6: 31 „Isus le-a zis: „Veniţi singuri la o parte, într-un loc pustiu, şi odihniţi-vă puţin.” Căci erau mulţi care veneau şi se duceau, şi ei n-aveau vreme nici să mănânce.”

Asa cum Domnul Hristos spunea ucenicilor sa vina deoparte, sa se retraga din mijlocul agitatiei cotidiene, sa-si ia timp de meditatie si rugaciune, la fel si noi avem nevoie de un timp special de odihna spirituala si fizica, de retragere din stresul vietii obisnuite. Avem nevoie de aceasta in fiecare zi. Cateodata putem avea nevoie de o perioada mai lunga de retragere si refacere, pentru ca apoi, cu forte proaspete sa ne intoarcem sa infruntam valurile vietii.

Stim ca Dumnezeu este Prietenul nostru intotdeauna. Cat de bine este sa ai si un prieten omenesc alaturi de tine! Intr-o zi, bunul meu prieten Valentin Stoiu, a venit sa ma viziteze si m-a scos la o plimbare in parc. Am putut sa discutam, sa impartasim experiente, sa ne incurajam reciproc. Era spre sfarsitul unei saptamani in care avusesem multe de trecut.

Apocalipsa 7:17 ne da un indiciu asupra acestei stari viitoare: „Căci Mielul, care stă în mijlocul scaunului de domnie, va fi Păstorul lor, îi va duce la izvoarele apelor vieţii, şi Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor.”

Asa cum am putut discuta cu Valentin, imi imaginez ziua in care vom putea merge agale cu Domnul Isus alaturi prin pajistile vesniciei, spre izvoarele apelor vietii. Inca de acum cativa ani, cand mergeam pe jos la servici dimineata, imi imaginam cum Isus ma tine de umar si mergem alaturi, discutand. Soarele se ridica pe cer, aerul era curat si inviorator, ganduri frumoase veneau in minte si ma pregateau pentru acea zi.

Concluzia? Putem face aceasta plimbare cu Isus inca de aici si acum.

Din categoria: Devotional Etichete: criza, divin, incurajare, Isus, prieten, speranta, Voluntariat





Comentarii

  1. brandusa a zis

    aprilie 18, 2009 la ora 10:20 am

    Pace,
    Stiu foarte putin despre calculatoare si am bajbait pana am intrat in site-ul d-stra.
    M-am bucurat ca am gasit in el lucruri frumoase, care-l slavesc pe Dumnezeu.
    Pentru asta va felicit si va doresc binecuvantarea Domnului in continuare.
    Va trimit si eu doua poezii si doresc ca Domnul Inviat sa va insoteasca pas cu pas.
    Hristos e viu!

    Doamne, tie cum ti-a fost?

    Doamne, Tie cum ti-a fost
    Cand in Betleem, odata,
    Intr-un umil adapost,
    Dintr-o fecioara curata,

    Intre oamenii saraci,
    Fara bogatii si nume,
    Intr-un grajd de boi si vaci
    Ai venit in asta lume?

    Oare cum nu s-a gasit
    Niciun loc in lumea mare
    Unde tu sa fi venit,
    Decat printre animale?

    N-a fost, Doamne, nici macar
    Un locsor sa te primeasca!
    Doar un bou si un magar
    Au suflat, sa te-ncalzeasca.

    Oare cat au suferit
    Blandul Iosif si Maria
    Cand fugira in Egipt
    Sa te scape de urgia

    Care a indoliat
    Vechiul Betleem-Efrata,
    Cand crudul Irod a dat
    Lege-aceea blestemata?

    Si apoi, in Nazaret,
    Cand munceai la tamplarie,
    Ai fost bun si intelept,
    Dar c-o grea copilarie

    Dar erai multumitor
    Si ascultator in toate.
    Pe mine de ce ma dor
    Neajunsurile toate?

    Mai tarziu, din loc in loc
    Ai umblat prin Galileea.
    Sa-ti pleci capul, niciun loc
    N-ai avut. Nici in Iudeea

    N-au fost multi, cei ce-au dorit
    Sa intri la ei in case
    Si nici cei ce te-au iubit,
    Ori ti-au spus vorbe frumoase!

    Eu, atunci, de ce suspin
    Pentru vorbele urate?
    De ce cred ca viata-i chin
    Si-mi sunt zilele-amarate?

    Cum ti-a fost, cand parasit
    Ai fost si de cei de-aproape,
    Cand cu totii au fugit
    Vrand doar viata lor sa-si scape?

    Eu de ce sa ma astept
    Ca acei de langa mine
    Vor avea gand intelept
    Si nu vor lovi in mine?

    Chinul cat ti-a fost de-amar
    Cand Tu, cel fara de vina,
    Ai fost dus si la Calvar,
    Si-ai plans singur, in gradina?

    Pentru ce m-as caina
    Ca nimeni nu ma-ntelege,
    Cand acel din dreapta Ta
    Te-a vandut, si sa te lege

    I-a adus pe cei mai rai,
    Cele mai cumplite gloate
    S-au facut dusmanii Tai
    Sa te condamne la moarte!

    Oare cat te-o fi durut
    Cand cel ce-l serveai la masa,
    Te-a vandut cu un sarut?!
    Si privirea Ta, duioasa,

    Oare cat s-a-nnourat
    Cand ai zis: „C-o sarutare
    Vinzi pe cel ce te-a creat
    Si pe cel ce-ti da iertare?”

    Cum ti-a fost , cand tuturor
    Le-ai facut atata bine
    Si-apoi, acelasi popor,
    Cerea „Moarte!” pentru Tine!

    Tu ai fost invinuit
    Pe nedrept la judecata
    Iar eu, care am gresit
    Si-s atat de vinovata,

    Vreau dreptatea sa mi-o scot
    Si s-o flutur sus si tare!
    Si ma supar, cand nu pot.
    Sa astept, nu am rabdare!

    Vreau sa fiu tratata drept,
    Chiar si cu recunostinta,
    Vreau iubire si respect,
    De la cei ce n-au credinta!

    Tu, pe cruce, ce cumplit
    Sufereai, fara vreo vina.
    Si Tatal te-a parasit
    Ca noi sa primim lumina,

    Ca talharul cel mai rau
    Fiu de Dumnezeu s-ajunga!
    …Ar fi vrut, de chinul Tau,
    Universu-ntreg sa planga!

    Nimic, Doamne, n-ai pastrat!
    Chiar si sufletul din Tine
    „Ti-l dau, Tata!”-ai strigat.
    „Sa-l pastrezi in maini la Tine!”

    De-as avea-n inima mea
    Chiar si-un munte de rabdare,
    N-as putea sa fac asa!
    Da-mi Tu, credinta mai mare!

    Sa m-aseman tot mai mult
    Doamne sfant, si eu cu Tine.
    Legea dragostei s-ascult,
    Nu pe vechiul „eu ” din mine!

    Cand mi-e sufletul trudit,
    Fa sa nu ma plang pe mine,
    Ci privirea sa-mi ridic
    Si sa ma gandesc la Tine!

    Numai prin puterea Ta
    Pot ramane in picioare
    Cand imi e inima grea
    Si cand sufletul ma doare.

    Da-mi tarie, sa-ti raman
    Credincioasa, pan’ la urma!
    Tu sa-mi fi Pastorul bun,
    Iar eu sa-ti raman in turma!

    De aceea-n ruga stau
    Si strig, Doamne, catre Tine
    Sa m-ajuti, Doamne, ca vreau
    Sa traiesc si eu ca Tine!

    Asta mi-e dorinta mea
    Si speranta mea cea mare:
    Ca-n imparatia Ta
    Sa-ti stau si eu la picioare!

    18 aprilie,2009

    In ziua-ntai din saptamana

    Luca 24

    In ziua-ntai din saptamana
    ‘Nainte de-a se lumina,
    Cand noaptea inca se ingana
    Cu ziua care va urma,

    Niste femei indurerate
    De tot ceea ce s-a-ntamplat,
    Ieseau grabite din cetate,
    Caci dinainte de Sabat

    Aveau miresme pregatite;
    Uleiuri scumpe, mir curat,
    Si alergau neobosite
    Spre locul unde-acel bogat,

    Zis Iosif din Arimateea,
    Un om bun si evlavios,
    Il ingropase pe Mesia
    Intr-un mormant zidit frumos

    Intr-o gradina, nu departe
    Afara din Ierusalim.
    „Oh! Cine ne va da de-o parte
    Piatra? Cum o s-o pravalim?”

    Isi ziceau una catre alta
    Femeile, cu glas soptit.
    „I-asa de grea, cum nu e alta!
    Iosif abia s-a opintit

    Cu ea, mormantul sa-l inchida,
    Dupa ce trupul sfant l-a pus.
    Noua cine-o sa ni-l deschida,
    Sa ungem trupul lui Isus?”

    „O, Doamne sfant, cum de se poate
    Sa-ngadui Tu asa ceva?!
    Invatatorul si din moarte
    Pe Lazar l-a putut scula!

    Si-acum, El zace mort in cripta!
    Iar noi, nimica n-am facut!
    De-aceea inima mi-e fripta!
    Ati fost de fata, si-ati vazut

    Cum, in durerea cea mai crunta,
    Nu s-a gandit la chinul Sau!
    Si gandul asta ma framanta!
    El s-a rugat lui Dumnezeu

    Cu-aceeasi mare bunatate
    Si cand era crucificat!
    A zis: „Eu Te rog, iarta-i Tata,
    Pentru ca ei nu stiu ce fac!”

    Macar atat si noi sa facem,
    Iubirea sa ne aratam:
    Miresme multe sa ii ducem
    Si trupul sa-i imbalsamam!”

    Asa vorbeau cu-ndurerare
    Femeile, pan’ la mormant,
    Plangand, cu lacrime amare
    Pe cel atat de bun si bland!

    Dar iata-ajuns-au in gradina,
    Chiar si mormantul l-au zarit!
    Dar intr-a zorilor lumina,
    Vazura ca-i descoperit!

    Piatra cea mare-i rasturnata!
    Oare ce s-o fi intamplat??!!
    Intrara in mormant de-ndata
    Si ochii cand si-au ridicat,

    Vazura doua fiinte, care
    Erau doi ingeri, imbracati
    In haine albe, lucitoare
    Si-au zis: „Pe cine cautati?”

    „Il cautam pe Domnul, care
    A fost aici inmormantat!”
    Dar ingerii, tot o-ntrebare
    Le-a pus: „De ce v-ati speriat?

    Si de ce cautati voi, oare,
    Pe Domnul vietii,-adevarat,
    Intre cei morti?” Le dete vestea mare:
    „Nu e aici! A inviat!

    Aduceti-va voi aminte
    Cuvintele ce le-a rostit;
    Ca va rabda batjocuri multe
    Si ca va fi chiar rastignit!”

    …Intr-adevar… Asa spusese
    Domnul,cand printre ei umbla!
    Dar nimeni nu-l intelesese,
    Nu concepeau asa ceva!

    „Mergeti degraba in cetate
    Si duceti vestea tuturor,
    Ca n-a fost biruit de moarte!
    E viu! Mormantul este gol!”

    Femeile , inspaimantate,
    Nimic n-au mai putut rosti.
    Erau asa uimite toate!
    Dar cine le-ar putea opri

    In bucuria negraita
    Ce sufletul le-a inundat,
    S-alerge-atat de fericite
    Strigand: „Hristos a inviat!”

    Au spus apostolilor totul;
    Cum a-nviat Domnul Isus.
    [Stateau ascunsi cu toti, in locul
    Stiut, in camera de sus.]

    Dar n-au crezut ale lor spuse,
    Ziceau ca-s basme, vorbe-n vant!
    Dar Petru,-apoi Ioan, se duse
    In fuga, pana la mormant.

    Vazura ca e gol mormantul,
    Fasiile de panza,-jos,
    Iar intr-o parte, si prosopul
    Ce-a fost pe capul lui Hristos.

    Abia atunci, ei pricepura
    Tot ce le-a spus Domnul Isus;
    Ca va-nvia. Asa, crezura
    Si vestea, tuturor au spus.

    Se duse vestea prin cetate
    Caci ucenicii au strigat,
    Ei nu s-au mai temut de moarte!
    Ziceau: !”E viu cu-adevarat!”

    Dar chiar in acea zi, spre seara,
    Stransi in odaia cea de sus,
    Toti ucenicii stateau iara,
    Cand, deodata, chiar Isus

    Le aparu la toti ‘nainte
    Si „PACE VOUA!”-le-a rostit.
    Erau frumoasele cuvinte
    Cu care i-a obisnuit!

    Le-a spus ca-i El, sa nu se teama!
    Precum le-a zis, a inviat!
    Apoi, pe nume El ii cheama
    Si tuturor le-a aratat

    Mainile, care-au fost strapunse,
    Ca si picioarele, la fel.
    Apoi i-ncuraja, le spuse
    Sa nu se-ndoiasca de El!

    Ba, a luat si-o-mbucatura
    Din fagure, si-un peste fript!
    Le-a talmacit si din Scriptura,
    Spunand c-asa a trebuit

    Sa moara si sa patimeasca
    Pentru pacatul lumii-ntregi
    Si vina grea sa o plateasca,
    Acoperind faradelegi

    Cu sangele-i fara de pata
    Ce-a curs acolo, la Calvar.
    Oricine crede-n El, sa poata
    Iertarea s-o primeasca-n dar.

    Aceeasi veste vine, iata
    Si azi: „Hristos a inviat!”
    Primeste-o si tu, de indata
    Si zii: „E viu cu-adevarat!”

    E viu, si vrea sa locuiasca
    La tine-n inima mereu
    Viata sa ti-o curateasca,
    Sa fii un fiu de Dumnezeu!

    Nu te-ndoi si nu ai teama!
    Poti fi si tu eliberat!
    Apoi mergi , si pe altii cheama
    Pe al credintei drum curat!

    Ca pretutindeni sa rasune
    Salutu-acesta minunat,
    Aducator al vestii bune.
    „PACE! HRISTOS A INVIAT!”

    Si fiecare sa raspunda
    Avand de-acum, un trai curat.
    In lumea-ntreaga sa se-auda:
    „ADEVARAT A INVIAT!”

  2. dorrra a zis

    aprilie 26, 2009 la ora 2:06 pm

    Ca un om ce trece chiar in aceste zile printr-o incercare a credintei,a increderii in Dumnezeu si in planul Lui ,am gasit in cuvintele dvs un raspuns la unele din intrebarile care incep cu :”De ce..?”Intr-adevar citatul acela este adevarat.In fata crizelor reactionam cu atat de putina credinta si intelepciune pierzand pretioasele lectii pe care le-am putea invata.Suntem incercati in prezent pentru a deveni puternici pentru viitor.

Articole recente

  • Transmiteti prin Intercer Tv
  • Intercer lanseaza noul website „Intercer Tv Clipuri”, cu video clipuri de la Youtube, Vimeo, GodTube etc.
  • Intercer a ajuns la circa 60,000 vizitatori unici lunar
  • Directorul de link-uri Intercer – analiză și noutăți, Octombrie 2010
  • Istoric Intercer – echipa si colaboratorii

RSS Lucian Web Service – Marketing Blog

  • Pentimento – new volume by Daniel Ionita
  • Buy & Sell Crypto in Less Than 5 Minutes and Get $10 – Netcoins
  • Mogo: give $20 get $20 deal, Bitcoin or Cash!
  • Survey, cash back sites and apps that pay well
  • McKay Wood’s MortgagePal Team Excellent Mortgage Planning Services

Blogroll

  • Adventist Blogs
  • AZS Music
  • Cercetati Scripturile
  • Intercer Canada
  • Intercer English
  • Intercer Noutati
  • Octavian Lupu – Confluente

[footer_backtotop]

Intercer Romania · Intercer Canada · Lucian Web Service · Termeni · Polita confidentialitate · Autentificare