Mi-am dorit de multi ani sa reusesc sa lucrez pentru ceea ce imi da satisfactie de cand am venit la Dumnezeu: a-i ajuta pe cei din jur prin intermediul resurselor si serviciilor oferite prin internet si prin activitati sociale. Timpul a trecut si a trebuit sa ma lupt cu diferite incercari, sa lucrez si alte lucruri, sa fiu suprasolicitat. Ajuns la limita cu sanatatea si finantele mi-am pus intrebari serioase despre ce voi face de acum incolo. Oare visul meu se va destrama? Trebuie sa ma reorientez, sa ma recalific?
M-am gandit si la varianta ca munca aceasta este ceva unic. Nu am fost niciodata invitat de vreo organizatie (a bisericii sau de alta natura) sa fiu angajat pentru a face aceasta activitate, desi activitatea este foarte necesara bisericii in general. Sa ma simt frustrat pentru aceasta? Nu neaparat. Pentru ca lucrand intr-o organizatie esti limitat de viziunea acesteia, de posibila birocratie si de diverse concepte despre activitate ale celor care conduc.
Lucrand intr-o echipa mai mica, cu mai putine haturi birocratice, cu posibilitatea unei viziuni mai ample, avand alaturi puterea dar si slabiciunea mijloacelor voluntariatului, am putut inainta si finaliza proiecte diverse. E adevarat ca se poate intotdeauna si mai bine, daca ar exista mai mult timp, mai multe fonduri, mai multi oameni… Oricum, ideea este sa faci tot ce iti sta in putinta cu mijloacele pe care le ai la indemana la un moment dat.
Atunci ce este de facut? Mergi inainte, creaza-ti un loc de munca pentru tine intr-o lucrare unica!
Imi amintesc de Dirk Duerksen de la Maranatha Volunteer International. La campmeeting-ul din British Columbia in 2008 a fost prezentat ca o persoana pentru care s-a creat un serviciu care nu exista la acel moment: acela de povestitor de vesti misionare! Daca ascultati „Mission Stories” veti intelege de ce.
Asa ca daca nu exista un loc de munca pentru mine, trebuie sa-l creez!
Da, dar aceasta inseamna fonduri. Am zis ca merita sa incerc sa vedem care este raspunsul celor care se bucura de activitatea noastra.
Trebuia sa fac acest pas cu mult inainte, insa mi-a lipsit curajul si am fost prea aglomerat ca sa pornesc pe un drum nou.
Sunt inca la inceputul acestei faze, in care incerc sa gasesc suport pentru activitatea de la Intercer pe care am facut-o cu atata drag toti anii acestia. Incerc sa gasesc rezonanta si sustinere pentru a putea trai (cel putin part-time) din aceasta activitate.
Doua luni de zile m-am framantat cu ideea de a face apelul de la Intercer, atat pentru acoperirea cheltuielilor, cat si pentru acoperirea costurilor de administrare (munca noastra).
Va functiona? Timpul va raspunde la aceasta. Dupa apel am primit mesaje de suflet si am primit donatii pentru Intercer. Incercam sa pregatim un sistem care sa aduca fonduri nu doar pentru moment, ci in mod regulat. Daca bisericile si vizitatorii site-ului nostru vor participa fiecare cu putin, credem ca se va putea. Totul depinde de participarea fiecaruia.
Noi ne vom stradui sa punem la dispozitie mijloacele necesare acestei participari si sa oferim in continuare resurse spirituale valoroase. Dumnezeu va face restul.
Am scris o continuare la acest articol aici:
[…] articolul “Investind intr-un serviciu care trebuie creat“, cu cateva noutati si noi perspective asupra lucrarii de la […]