Invatand sa apreciezi mai mult pe cel de langa tine

M-am intors de la tratamentul la Herghelia la inceputul lui iunie. Am continuat programul de refacere si inca ma luptam cu depresia, cand, spre sfarsitul lunii iulie sotia mea Rozy si-a fracturat glezna la servici.  Astfel de incidente apar fulgerator, insa iti afecteaza apoi viata pentru saptamani bune sau luni…

Am crezut la inceput ca e doar o entorsa care va trece daca aplici gheata si sa tii piciorul sa se odihneasca. Din pacate cand a facut radiografia s-a vazut ca avea o fisura, asa ca medicul specialist a programat operatia pentru ziua urmatoare.

Operatia a avut loc pe 29 iulie 2009 si nu a avut complicatii. Dupa operatie Rozy a trebuit sa stea cu piciorul in gips. Primele doua saptamani de dupa operatie au fost cele mai grele, datorita durerii si a neobisnuintei de a purta acel gips si de a nu putea calca pe picior.

Gandeam ca deja am prea multe probleme pe cap, si acum iata-ma in fata unei noi situatii. Pentru ca Rozy nu mai putea sa mearga, a trebuit sa preiau activitatile pe care ea le facea in mod curent.

Poti sa inveti sa apreciezi mai mult pe cel de langa tine atunci cand esti pus sa actionezi in locul lui (ei). Atunci poti sa vezi cat timp si energie e nevoie ca sa tii casa, sa faci mancare, sa te ingrijesti de tot ce e nevoie pentru familie. Asa mi s-a intamplat si mie. Inteleg si apreciez mai mult acum tot ceea ce Rozy face in casa, toata grija ei pentru mine si Alexandra. Multumesc, Rozy! Te iubesc!

Asa ca nu am mai avut timp sa ma gandesc la problemele mele, ci am investit timpul si energia in a avea grija de Rozy si de nevoile casei. Ziua trece repede cand ai de facut ceva de mancare, de facut curat, de mers la programarile medicale si la fizio-terapie, de udat florile si rosiile de pe balcon etc. Am iesit afara in parc, cu caruciorul cu rotile, prinzand ceva din caldura soarelui si din aerul curat. Am facut si cateva fotografii intr-una din ocazii si le-am postat mai jos.

Nu pot sa ma laud ca ma pricep la toate aceste lucruri casnice, am incercat sa le fac cum am putut mai bine. Alexandra ne-a ajutat si ea cand a putut, fiind la servici si pregatindu-se sa inceapa college-ul la inceputul lui Septembrie.

Anul acesta a trebuit sa merg singur in America pentru o luna si apoi in Romania pentru o luna si jumatate, si mi- a lipsit mult familia. Acum, datorita acestei situatii, am petrecut mai mult timp impreuna cu Rozy, am stat de vorba, am cumpanit ce avem de facut in continuare, am studiat impreuna, ne-am rugat impreuna. Am realizat ca este o binecuvantare sa avem acest timp la indemana, chiar daca situatia are dezavantajele ei. E adevarat ce ne spune Biblia, si anume ca intotdeauna cu ajutorul lui Dumnezeu poti sa scoti ceva bun din orice situatie.

Cand esti nevoit sa nu folosesti un picior, si trebuie sa umbli cu carje, dintr-o data esti limitat. Nu mai poti sa iei un pahar de apa cu tine, nu mai poti sa sari praguri mai inalte sau sa intri in cada…

Ii inteleg acum mai bine si pe cei care trebuie sa foloseasca carjele sau caruciorul cu rotile pentru o perioada mai mare de timp, sau poate pentru restul vietii lor. Viata se schimba si trebuie sa te adaptezi conditiilor curente. Uneori este dureros sa faci acest lucru, iar unii oameni cad in deznadejde.

In perioada aceasta am facut si apelul pentru continuarea activitatii Intercer, la mijlocul lui August. Am continuat sa lucrez in fiecare zi, in limitele in care s-a putut, la proiectele Intercer curente. Am satisfactia ca am relansat trei proiecte dragi (Biblia, Calea catre Hristos si Studii biblice), intr-un format nou, text si audio. Ii multumesc lui Vladut Sucitu (noidoi.org) pentru frumoasa colaborare la aceste proiecte. Am primit mesaje de incurajare de la prieteni ai Intercer. Mai multe persoane au trimis donatii pentru a sustine activitatea de la Intercer. Avem speranta ca se va putea continua, cu participarea cat mai multor biserici si persoane care beneficiaza de Intercer.

Pe 4 septembrie Rozy a facut o noua radiografie, la cinci saptamani de la operatie. Totul pare sa fie in regula. De acum o sa inceapa exercitiile de fizio-terapie pentru mers, vor mai fi circa sase saptamani de refacere.

Multumim tututor celor care s-au rugat pentru Rozy si pentru familia noastra. Totul se intampla cu un rost. Ne rugam Domnului sa ne dea rabdare si intelepciune sa acceptam voia Sa si sa mergem mai departe in ceea ce ne va da de facut.